Be brave!

Hello,strangers!

       În sfîrşit m-am ţinut de promisiune.

Din vară pînă acum este cale lungă.Nu o să vă povestesc acum tot ce s-a întîmplat pînă acum ci..pe parcurs..

          Înainte de tot şi de toate,sunt în anul 2 de facultate,la Litere şi cică în sesiune.Mai am cam trei examene şi gata!!!Vacanţă!!Chiar dacă noi,studenţii spunem că suntem în vacanţă tot restul anului.

Sunt în AIESEC,organizaţie internaţională pentru studenţi.Vă recomand cu drag,dacă printre cititorii mei se află viitori studenţi!! 

         Revenind,azi am făcut pregătire la romînă cu un puşti de clasa a8a.Cică se dau evaluările naţionale..mă rog..şi printre altele am discutat si despre like-urile de pe facebook.De ce sunt aşa importante pentru el..cum şi pentru ceilalţi adolescenţi de vîrsta lui..răspunsul lui m-a frapat..

"De ce am atîţia prieteni pe facebook?Este simplu.Ca lumea să mă recunoască cînd mă văd pe stradă.Nu ca o vedetă dar să nu trec fără să mă recunoască cineva.Am cam 4000 şi ceva de prieteni pe facebook şi nu îi mai pot adăuga pe alţii.Mi-a trebuit 5 luni ca să îl fac pe ăsta."

     Menţionez că nu este un adolescent..cum să zic..care să nu fie capabil..dar mentalitatea lui este simplă:Facebook-ul este cea mai bună metodă de a cunoaşte lume..poate cine ştie şi sufletul pereche..La sfîrsit ,după un lung şir de contraargumente,mi-a recunoscut in final că,o parte din "cercul său de prieteni" nu îl cunoaşte şi că adaugă şi pentru a-şi găsi şi..o prietenă normală..fără "fumuri în cap"..credeţi-mă că am rămas fără cuvinte.

     Discuţia pornise dintr-o parte şi a căpătat cu totul altă turnură..dacă copiii de 14-15 ani au complexul acesta..de a nu-şi găsi un "partener" temporar sau de lungă durată,noi ceilalţi de la 20 de ani în sus ,ce pretenţii să mai avem?

*Sau altă situaţie

       Astăzi pe skype,am ajutat o prietenă de familie să îşi găsească un loc de muncă la un call-center.Şi cît aşteptam noi ca internetul să se încarce (de regulă netul mă sabotează :)) ),mi-a spus că nu a mai aplicat la alte locuri de muncă pentru că este complexată de felul cum arată( ea fiind mai plinuţă)..ştiind cum este societatea din ziua de azi,s-a gîndit că mai bine ar fi să nu prea interacţioneze cu cei din jur ci să se axeze pe joburi ce nu necesită interacţiune..(azil de bătrîni etc).

        Şi i-am spus să nu mai pornească aşa la drum..să aibă mai multă încredere în ea..ştiu..încrederea bat-o vina! Amuzant că aşa mi se spune şi mie (my boyfriend,dar este altă poveste/articol)!

            Aşa că rătăcitorilor,follow your dreams with confidence!Until the next time,take care of your dreams!