Medierea – caracteristci

Legea 192 din 16 mai 2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a suferit mai multe modificări pe parcursul existenței sale, cele mai recente fiind prin Legea nr. 97/2018, prin Legea

Definiția dată de lege medierii este aceea de modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

Tot în același act legislativ se stipulează că dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei de judecată. Aceasta este o modificare adusă prin Legea nr. 154/2019, cu scopul de a lărgi perioada de aplicabilitate a acestei proceduri.

Scopul acestei activități este definit încă de la momentul adoptării legii în forma sa inițială, acela de soluţionare a conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile, medierea bazeazându-se pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele.

Astfel, observăm că orice conflict, de orice natură și în limitele legii, poate fi soluționat prin procedura medierii. De la această primă caracteristică se costată o asemănare cu o tehnică la fel de cunoscută ca medierea, respectiv examinarea poligraf. Chiar dacă o testare poligraf sau cu ,,detectorul de minciuni”, așa cum mai este cunoscută în mod popular, reprezintă un serviciu de psihologie, sfera sa de aplicabilitate este aproape la fel de variată ca cea a medierii și cu un scop comun, acela de a ajuta oamenii să își rezolve anumite neînțelegeri. De cele mai multe ori, conflictele au la bază atitudini de neîncredere provenite din fapte ale unora dintre părți, pe baza cărora dubiile au escaladat și au ajuns la diferende grave.

Examinatorul poligraf este tot o terță persoană obligată să desfășoare procesul de evaluare a comportamentului simulat prin testul poligraf cu respectarea acelorași condiții ca un mediator, de neutralitate, imparţialitate și confidenţialitate. Cel mai important aspect, atât la examinarea poligraf, cât și la procesul de mediere, este consimțământul părților. Dacă în procesul de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă avem obligatoriu cel puțin două părți, la o examinare poligraf este posibil doar ca una dintre părți să fie examinată.

În cazul unui conflict pentru care se caută rezolvare prin intermediul poligrafului, una dintre părți poate avea calitatea de subiect supus examinării, iar cealaltă parte să fie beneficiar al examnării. Un exemplu în acest sens poate fi cazul unui administrator de firmă care propune unui angajat efectuarea unui test cu privire la anumite suspiciuni care planează asupra acestuia și pentru care e posibil să fie demis. Administratorul, pentru a evita un eventual conflict de muncă, caută să rezolve problema pornind de la cauză. Este puțin improprie denumirea de beneficiar doar pentru una dintre părți, pentru că într-un final toți cei interesați beneficiază de rezultatele acestui serviciu.

O situație comună, atât pentru mediere, cât și pentru examinarea poligraf, o reprezintă cazul soților ajunși în prag de divorț pe motive de neîncredere, posibile suspiciuni de adulter sau comportamente deviante cauzate de etilism cronic sau consum de droguri. În aceste situații este comună participarea activă a partenerilor, ambii putând fi subiecți ai unei examinări poligraf.

Atât medierea, cât și examinarea poligraf, împărtșesc obiectivul comun de rezolvare a unor probleme într-un cadru intim și securizant, fără stresul proceselor lungi din justiție și al cheltuielilor exagerate.